Reducerea costurilor directe materiale

În majoritatea ramurilor industriale,costul cu materiile prime şi materialele directe reprezintă unul din principalele elemente de cost,ca şi pondere în costul unitar complet.

Costul material direct este unul „util”, în sensul că există o relaţie directă cauzală între consumurile de materii prime şi materiale şi valoarea creată pentru consumatorul final, reprezentată de produsul finit, lucrare sau servicie achiziţionat de acesta. Aceasta deoarece materiile prime şi o parte din materialele consumabile sunt încorporate nemijlocit în produsul finit, în timp ce altă parte a materialelor consumabile sunt consumate pentru a facilita obţinerea produsului respectiv.

Reducerea costurilor cu materiile prime şi materiale directe pe unitate de produs se poate realiza fie prin reducerea volumului materiilor prime şi materialelor consumate, fie prin reducerea preţurilor de achiziţie a acestora.

Cum preţul de achiziţie a materilor prime şi materialelor se formează în relaţiile de transferuri între întreprindere şi furnizorii acesteia, analiza costurilor nu dispune de informaţii pentru a efectua o astfel de analiză. Reducerea preţurilor de achiziţie, poate fi realizată prin reducerea preţurilor de cumpărare, precum şi a celorlalte componente a preţurilor de achiziţie: costurile cu transportul, manipularea, stocarea materilor prime şi materialelor consumabile. Această componentă a modelului este vizată de analiza cheltuielilor, deoarece operează cu informaţii şi instrumente pentru prelucrarea acestor informaţii.

Consumul specific de materii prime şi materiale reprezintă elementul, prin a cărui reducere se poate obţine reducerea costurilor materiale directe din perspectiva analizei costurilor. Reducerea consumului specific trebuie, însă, realizată în aşa mod, încât să nu afecteze calitatea producţiei.

A doua posibilitate ar fi reducerea cantităţii de materii prime şi materialelor consumabile integrate în produse, prin regândirea produsului, îmbunătăţirea acestuia. Astfel spus, reproiectarea produsului în aşa fel, încât consumul specific util de materii prime şi materiale să se reducă, în timp ce produsul să îşi păstreze funcţiile anterioare, la nivelul parametrilor anteriori reproiectării sau chiar cu adăugarea unor funcţii noi şi/sau ameliorarea parametrilor funcţiilor vechi.Acest tip de soluţii de reducere a consumurilor specifice, însă, presupune eforturi majore, concretizate în costuri ridicate, întinse pe perioade relativ lungi de timp.Tehnicile utilizate în acest scop sunt laborioase, necesitand resurse umane înalt calificate, precum şi investiţii în cercetare-dezvoltare, cu un mare risc de nerecuperare. Astfel, se poate nominaliza următoarele metode de reducere a consumurilor specifice utile:

  • analiza valorii;
  • analiza concurenţei;
  • metoda combinaţiilor;
  • analiza punctelor slabe a consumurilor materiale;
  • înlocuiri de materiale;
  • analiza procesului de fabricaţie.

Totuşi în primul rând, o întreprindere ar trebui să-şi îndrepte atenţia către cea mai elementară şi mai „ieftină” soluţie de reducere a costurilor materiale directe: îmbunătăţirea modului de organizare a proceselor de gestiune şi consum a materiilor prime şi materialelor consumabile directe.


Free WebSites Counters


Visit Counter

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s